Home : Stiri : 2008-04-21
Doriti sa primiti pe e-mail noutati de pe site? Aflati mai multe aici!

Scrisoare Pastorala la Sarbatoarea Invierii Domnului nostru Isus Cristos a PS Virgil Bercea - aprilie 2008

21.04.2008, Oradea, BH - Greco-Catolica.org Afisari: 2871   Tipareste articol     Trimite acest articol pe e-mail
PSS Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea
PSS Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea
"Duceti-va si dati de veste fratilor mei, ca sa mearga in Galilea, si acolo ma vor vedea." (Mt. 28, 10)

Iubiti credinciosi,

Invierea Domnului, sarbatorita in fiecare an de Sfintele Pasti, in fiecare duminica si cu fiecare Sfanta Liturghie pe care o celebram, este cel mai mare examen de credinta pe care trebuie sa-l trecem. In aceste momente de celebrare liturgica trebuie sa ne aducem aminte: "de cruce, de mormant, de invierea cea de a treia zi, de suirea la ceruri, de sederea de-a dreapta, de a doua si preamarita iarasi venire" (Liturghia Sf. Ioan Gura de Aur), de cuvintele Sfantului Pavel "daca Hristos n-a inviat, zadarnica este credinta noastra" (cf. 1 Cor. 15, 17). Martorii Invierii Domnului sunt ingerii si mironositele femei, Petru si Ioan care fug spre mormant, Apostolii inchisi de frica iudeilor si Toma necredinciosul, cei doi Apostoli, aflati in drum spre Emaus, si fratii sai din Galilea, la Marea Tiberiadei. Tot martori ai Invierii Domnului suntem si noi, care la Botez, lepadandu-ne de Satana, L-am primit pe Hristos in viata noastra ca Domnul si Mantuitorul nostru unindu-ne astfel cu El, devenim acelasi trup si cautam sa fim o marturie vie in fiecare clipa a acestei credinte in inviere si viata vesnica, prin faptele noastre de credinta, prin lupta impotriva pacatului, a nedreptatii si a raului, prin primirea si purtarea in fiecare zi a crucii pe care Domnul ne-a dat-o.

Dragii mei,
Pe Marea Tiberiadei, in Galilea, "cand s-a facut dimineata", invataceii erau la pescuit si incercau sa continue munca apostolica inceputa de Isus in cei trei ani. Acestora Isus le apare din nou si ii indeamna sa arunce mrejele pentru pescuit. Apoi, dupa ce mreaja plina "de multimea pestilor" a fost trasa pe uscat, "Isus le-a zis: Veniti de pranziti!" (cf Io. 21, 1-12). Este de fapt o ultima invitatie pe care Isus o face invataceilor la acest mic dejun de a manca impreuna, iar acestia in momentul frangerii painii, al comuniunii, il recunosc: "este Domnul". In frangerea painii, Apostolii, dar si noi impreuna cu ei ne aducem aminte de dragostea cu care Domnul ne-a iubit si Si-a dat viata pe cruce pentru pacatele noastre si ni se deschid ochii pentru a-L recunoaste pe Hristos cel Inviat.

Aici, pe malul Lacului Tiberiadei, la inceputul misiunii Apostolilor, asistam la un dialog mai neobisnuit – Isus, Domnul Inviat, il intreaba pe Petru: "Simone, fiul lui Iona, ma iubesti, tu, mai mult decat acestia?" (Io. 21, 15). Intrebarea este socanta cu atat mai mult cu cat este pusa in prezenta celorlalti Apostoli si este repetata de trei ori: Ma iubesti, tu, mai mult decat acestia? Aceasta intrebare ne face sa ne gandim la momentul primei intalniri a lui Isus cu Petru: "Tu esti Simon, fiul lui Iona, tu te vei numi Chefa" (Io. 1, 42) sau la momentul cand Petru este primul care da marturie ca Isus este "Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui Viu" (Mt. 16, 16), la care Isus ii raspunde: "Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica mea, si portile iadului nu o vor birui" (Mt. 16, 18).

In acelasi timp, repetarea intrebarii "ma iubesti, tu", de trei ori, ne duce cu gandul la cele trei lepadari ale lui Petru: "nu cunosc pe omul acesta" (cf. Mt. 26, 69-75; Mc. 14, 66-72; Lc. 22, 54-62). De la cuvintele mari ale lui Petru "si de ar fi sa mor impreuna cu Tine, nu ma voi lepada de Tine" (Mt. 26, 35), vedem ca acesta se leapada de Hristos in situatii obisnuite ale vietii, in cadrul unor discutii naturale cu ceilalti, unde insa, din cauza neatentiei sau a fricii, Petru a evitat sa-L marturiseasca pe Hristos. Cand cocosul canta, Petru isi aduce aminte de cuvintele lui Isus si incepe "sa planga cu amar"; iar mai apoi Isus, pe malul Lacului Tiberiadei, il intreaba a treia oara "ma iubesti", "Petru s-a intristat si i-a raspuns: Doamne, Tu stii toate. Tu stii ca Te iubesc." (cf. Io. 21, 17). In momentul cand afla ca "Domnul este", acesta sare din barca, lasand mreaja plina cu pesti in spate si inoata catre El (cf. Io. 21, 7) sau raspunde pozitiv chemarii Domnului cand Acesta ii proroceste cu ce moarte va preamari pe Dumnezeu (cf. Io. 21, 19). Acest exemplu evanghelic ne invata sa raspundem chemarii Domnului si sa dam marturie despre Hristos in fiecare circumstanta a vietii noastre, de la o simpla discutie cu aproapele la imbratisarea mortii pentru Hristos.

Dragi credinciosi,
Doresc acum sa fac o paralela intre ce a trait Biserica noastra in cei 60 de ani de cand a fost desfiintata si aceste momente cruciale datorate intrebarii pe care Isus i-a adresat-o lui Petru: "Ma iubesti, tu?".

Suntem in noaptea zilei de 28 octombrie 1948 – toti episcopii greco-catolici sunt arestati de Securitate; la 1 decembrie 1948 – Biserica Romana Unita cu Roma, Greco-Catolica, este desfiintata prin decretul - lege 348. Incepe arestarea preotilor; calugarii sunt scosi din Manastirile de la Nicula, Moisei, Bixad; calugaritele din Congregatia Maicii Domnului, de la Blaj, sunt duse cu camionul intr-o noapte; calugarii de la Beius sunt alungati din scoli; credinciosii greco-catolici raman fara pastori si li se cer sa renunte la credinta; calea crucii incepe pentru Biserica noastra. Intreaga Biserica Romana Unita cu Roma, Greco-Catolica, aude parca din strafundul istoriei un ecou care suna ca o intrebare cat toate secolele: "Ma iubesti, tu?".

Intristarea cade pe chipul Bisericii, pentru ca printre chinuri si suferinte unii dintre episcopi incep sa moara prin temnite si gulaguri, preoti batuti si batjocoriti mor de-a valma, calugari si calugarite nu mai au dreptul sa-si poarte haina; credinciosi si credincioase sunt purtati cu duba neagra, iar unii nu se mai intorc la casele lor, nestiindu-li-se nici azi mormantul.

Doamne, Tu erai Inviat chiar daca ai trecut prin povara si suferinta crucii. Doamne, Tu erai pe malul lacului Tiberiadei si intrebai aceasta Biserica: Ma iubesti, tu? Ai intrebat pe fiecare episcop: Ma iubesti, tu? Ai intrebat pe fiecare preot: Ma iubesti, tu? Ai intrebat pe fiecare credincios: Ma iubesti, tu?

Raspunsul si marturia lor de credinta a venit ca un balsam, Isuse, peste ranile-Ti pline de sange. Vasile Aftenie: Tu stii ca Te iubesc, Doamne – mutilat in batai a murit la Vacaresti, in 1950. Valeriu Traian Frentiu: sunt al Tau, Doamne – infometat si batut, in zeghe si cu numar pe spate, a murit la Sighet, in 1952. Ioan Suciu, apostolul tinerilor: nu suparati pe instrumentele lui Dumnezeu pentru mantuirea mea – a murit la Sighet, in 1953. Tit Liviu Chinezu: bolnav si inghetat de frig, dar cu lumina credintei in ochi – a murit la Sighet, in 1955. Ioan Balan: avem si noi convingerile noastre, Tu stii, Doamne – a murit la Bucuresti, in 1959. Alexandru Rusu: Doamne, Tu stii ca Te iubesc – condamnat la munca silnica, a murit la Gherla, in 1963. Iuliu Hossu: credinta noastra este viata noastra, Doamne – mort la Caldarusani, in 1970.

"Doamne, Tu stii ca Te iubesc" au raspuns episcopi si preoti, calugari si credinciosi si au murit pentru Tine, Hristoase, pentru ca in iubirea Ta si impreuna cu Tine, Doamne, sa poata invia. Ei, credinciosii, preotii si episcopii nostri, sunt martirii si marturisitorii credintei: "Acestia sunt cei ce vin din stramtorarea cea mare si si-au spalat vesmintele lor si le-au facut albe in sangele Mielului" (Ap. 7, 14). Ei si-au varsat sangele pentru noi si au fost purificati in iubirea Domnului, inviind impreuna cu El, care astazi ne indeamna: "Duceti-va si dati de veste fratilor mei!"

O veste buna, plina de speranta, doresc sa va transmit tuturor: astazi, dupa 60 de ani de continua persecutie si patimire a Bisericii noastre, pe care multi au dorit cu orice pret si mijloc sa o ingroape pe vesnicie, incep sa rasara si zorii invierii unei stari de normalitate atat de mult asteptate de credinciosii nostri. Indelunga rabdare, credinta si lupta neincetata pentru Adevar si Dreptate a comunitatii greco-catolice din Valanii de Beius a dat rod: pe data de 6 aprilie 2008 s-a oficiat prima Sfanta Liturghie greco-catolica in biserica din localitate, confiscata de statul comunist ateu in 1948. Exista semnale pozitive ca o situatie similara de normalitate se va asterne si in alte localitati. Iata, ca Domnul rasplateste, asemenea lui Avraam, credinciosia si indelunga rabdare cu fagaduinta (cf. Ev. 6, 15). Sa aveti credinta si speranta ca toate aceste sacrificii pe care multi dintre dumneavoastra le faceti, celebrand jertfa Domnului in locuri total improprii sau continuand lupta pentru Adevar si Dreptate, va va fi rasplatita cu fagaduinta.

Astazi, in Sfanta zi de Pasti, fiecare dintre noi, suntem intrebati de Hristos cel Inviat: "Ma iubesti, tu, mai mult decat acestia?"

Sa cautam in adancimea sufletelor noastre locul unde s-a ascuns frica si sa o izgonim. Deschideti-va larg inima si dati frau liber iubirii prin raspunsul: Doamne, Tu stii ca Te iubesc!

Astazi, in Sfanta zi de Pasti, va indemn prin cuvantul Domnului: "Dati de veste fratilor mei": Hristos a Inviat!

Va doresc un Praznic fericit si binecuvantat!

       + Virgil Bercea
            Episcop


Imbracati-va, dar, ca alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, cu milostivirile indurarii, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu indelunga-rabdare.
Ingaduindu-va unii pe altii si iertand unii altora; dupa cum si Hristos v-a iertat voua, asa sa iertati si voi.  
Iar peste toate acestea, imbracati-va intru dragoste, care este legatura desavarsirii.  
Si pacea lui Hristos, intru care ati fost chemati, ca sa fiti un singur trup, sa stapaneasca in inimile voastre si fiti multumitori.  
Cuvantul lui Hristos sa locuiasca intru voi cu bogatie. Cantati in inimile voastre lui Dumnezeu, multumindu-I in psalmi, in laude si in cantari duhovnicesti.
  (Col. 3, 12-16)

Comentarii
21.04.2008 Frumoasa pastorala! de Mircea
Frumoasa pastorala Preasfintia Voastra! Felicitari pentru cuvintele pline de har pe care ni le-ati transmis.

Sunt mandru ca apartin acestei Biserici martire, si sunt mandru ca episcopii nostri de astazi, tineri, continua linia episcopilor nostri martiri de la nu lasa Biserica distrusa de "portile iadului"!

Domnul sa va dea putere sa puteti pastori "oile" Sale si sa le duceti pe Cale, catre Adevar si Viata.

Pe mine personal m-ati intarit foarte mult, si sunt convins ca acelasi lucru se intampla cu toti care vor auzi scrisoarea.

Va multumesc.

Mircea
22.04.2008 Multumiri Domnului! de Lucian
Este extraordinara pastorala. Sunt foarte impresionat si intarit. Cuvintele sale sunt ca niste vitamine pentru suflet. Chiar ma intaresc si mi doresc din suflet sa aiba acelasi efect si n inima credinciosilor din parohiile noastre cand le va fi citita. Va multumesc. Un Lucian
22.04.2008 Domnul sa fie laudat! de Ionut
am ramas total impresionat de pastorala prasfintiei Sale Virgil. Am mai avut ocazia sa citesc pastorale date de multi episcopi ortodocsi cat si de unii greco-catolici cu ocazia diferitelor sarbatori, insa trebuia sa fac un efort supraomenesc sa le citesc pana la capat . pe unele le-am abandonat dupa primele paragrafe, si acelea doar scanate rapid.

in sfarsit citesc o pastorala care combina Cuvantul lui Dumnezeu cu aplicarea lui in viata de zi cu zi. Am citit-o cuvant cu cuvant si parca nu mai vroiam sa se termine. Am recitit-o de mai multe ori pentru ca mi-a placut prea mult.

au fost cateva lucruri pe care Preasfintia Sa le-a punctat foarte bine, facandu-ne sa inteleg ca suntem chemati a fi marturisitori ai lui Cristos in fiecare clipa. Noi romanii , in majoritate ortodocsi, suntem obisnuiti sa fim marturisitori doar la Pasti ,Craciune, boteze, cununii si mormantari . Poate uneori cand mai dam pe la biserica sa aprindem o lumanare. Marturisirea lui Dumnezeu si trairea credintei in El implica mult mai multe lucruri decat aceste lucruri exterioare, care rezumate la atat, devin forme fara fond .

aper ca de Craciun preasfintia sa sa ne bucure cu inca o pastorala pe masura.

felicitari, si la mai mare!

Ionut
23.04.2008 LAUDAT SA FIE ISUS de EUGEN
inca de mic copil am stiut prin ce a trecut BISERICA UNITA CU ROMA biserica mea.de atunci am iubit-o cu inflacarare pt tot ce ea a trecut. am trecut prin multe dar si acum trecem prin multe.chiar daca se intampla ce se intampla vom invinge pentru ca HRISTOS ne va ajuta sa razbim in aceasta lume si sa facem totul spre mai mare marirea SA.AJUTA-NE DOAMNE SA FIM O TURMA SI UN PASTOR. Aajutor de la DOMNUL PS VIRGIL pt daruirea cu care lucreaza in BISERICA MARTIRA
23.04.2008 Scrisoarea pstorala de Sf.Pasti 2008 PS Virgil de Ioan Marinoiu
Pastorala PS Sale Virgil de Sf. Pasti 2008 este exceptionala. O chemare pentru impacare intre frati de singe si grai latin, rupti in doua din interesele personale ale ierahilor nostii ortodoxi Sf Lor au pus si pun interesele lor egoiste inainte
intereselor nationale. Cine are urechi de auzit sa auda.

Ce a fost biserica unita cu Roma greco-catolica pentru noi toti romanii reeste din cele ce urmeaza:"Din umilinta lui Atanase a iesit mantuirea noastra. Istoricul Nicolaie Iorga". "In acest veac al VIII-lea Transilvania se pune deodata in fruntea culturii romanesti si pune inceputul culturi romanesti moderne" Si asa este, caci Transilvania prin biserica greco-catolica va domina intreaga viata culturala si sociala si a principatelor pana in preajma uniri de la 1859. Scriitorul G.Braileanu " Este aproape de prisos s mai amintim ca din punct de vedere cultural intreg al VIII-lea este dominat de actul uniri al unei parti a romanilor din Ardeal cu Biserica latina" Istoricul E,Lovinescu . Pentru aceste mari servicii aduse neamului, din ura, invidie si egoism, biserica ortodoxa majoritara ramasa intepenita in mentalitatea inapoiata balcanica dupa ce a deposedat de buniri biserica grecos-catolica, dupa ce le-a ucis fii,cardinali,mitropoliti episcopi si preoti. acum asistam cum istoricii ortodocsi vor sa fure greco-catolicilor si istoria. o miopie molitica greva. Pe de alta parte vedem ca "intrebarea de secole "Ma iubesti, Tu" pusa de Isus Cristos Lui Petru nu a ajuns in suflete ierarhilor si a preotimii noastre nici acum dupa 6 decenii. de aici se vede cat de mult a mutilat sufletul romanilor in general si a multor fii de greco-catolici care uitandu-si stramosii si parinti fac front comun ca bunurile parintilor lor sa nu fie restituite celor in drept. Amintind de de noapte zilei de 28 octombrie 1948 PS Viril, amintese un eveniment dureros. Daca comunistii din orinul lui Stalin a executat acest ordin anti romanesc, dupa 1990 prin refuzul BOR sub patronajul PF Teoctist, de a pune in drepturi BUR. atrage asupra BOR si a poporului roman vinovatia, pentru ca desfiintarea BUR,a fost premeditat de:

Mitropolitii Andrei Saguna,Nicole Balan, si Partiarhii Miron Cristea,
Iustinaian Marina, Iustin Moisercu,si Teoctist, vinovatie lor apasa ca un munte pe onoare si demnitatea BOR si a natiunii romane. De aceia romanii nu sunt bine primit in Italia.Spania etc. pentru ca sunt schiematici sa inchina rusiei.de si sunt de nam latin.


Posteaza comentariu
Nume sau nick-name:*
Adresa de e-mail:*      
Titlu comentariu:*
Comentariu:*
* - toate campurile sunt obligatorii

Versetul Zilei
Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica mea si portile iadului nu o vor birui. Si tie iti voi da cheile imparatiei cerurilor, si orice vei lega pe pamant legat va fi legat si in ceruri, si orice vei dezlega pe pamant dezlegat va fi si in ceruri. (Mt. 16, 18-19)
Abonament:
Stiri aleatorii
10.11.2013 Institutii ale Statului Roman ...
In urma interventiei mai multor institutii ale Statului Roman pentru a pune piedici executarii une... citeste »

15.06.2013 Protest prin rugaciune in fata...
Ieri, in zi sfanta de sarbatoare, aproximativ 50 de studenti de la Seminarul Teologic Greco-Catolic ... citeste »

M E M O R A N D U M
catre Statul Roman
al credinciosilor
greco-catolici
din Romania
si din intreaga lume




1343002