|
25 mai 2008 - IPS Nicolae Corneanu s-a impartasit in cadrul unei Liturghii greco-catolice
|
Am urmarit cu mult interes dezbaterile din presa referitoare la gestul Inalt Prea Sfintiei Sale Nicolae CORNEANU, Mitropolitul ortodox al Banatului, care in data de 25 mai a.c. s-a impartasit cu Trupul si Sangele lui Hristos in cadrul Sfintei Liturghii savarsite cu ocazia sfintirii bisericii greco-catolice "Sfanta Maria Regina Pacii si a Unitatii" din Timisoara.
Mai multi ziaristi consacrati precum si simple persoane interesate de acest eveniment au comentat cu multa pasiune, in presa scrisa sau prin intermediul internetului, acest gest singular al IPS Nicolae: cei cu o anumita deschidere ecumenica si teologica au vazut in gestul de la Timisoara un semn al apropierii pe calea spre unitatea deplina dintre Biserici dorita de Hristos; "zelosii" credintei ortodoxe, adica cei cu anumite atitudini fundamentaliste, nu au ezitat nicio clipa sa readuca in atentia cititorilor trecutul colaborationist al IPS Nicolae, acuzandu-l dur pentru necugetatul sau gest; comentatorii greco-catolici au caracterizat impartasania inaltului ierarh ortodox drept minune sau eveniment providential savarsit in Timisoara Revolutiei anului 1989.
Toate acestea nu m-ar fi revoltat cu nimic pentru ca, la urma urmei, fiecare cu parerea lui. Ceea ce ma revolta profund si ma intristeaza, in schimb, este ca treptat formularea de consideratii si acuze s-a deplasat dinspre evenimentul in sine spre Biserica Greco-Catolica. Pentru a ilustra acest fapt regretabil, ma voi referi la doua articole aparute in ziarul Ziua (editia nationala) din data de 04.06.2008.
Primul articol intitulat "Sa fie caterisit!" este de fapt o scrisoare deschisa adresata Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane si Prea Fericitului Patriarh Daniel de catre Parintele Iustin PARVU de la manastirea "Petru Voda".
Ne-am putea astepta, din titlu, la formularea unor argumente canonice menite sa sanctioneze gestul Mitropolitului Nicolae, gest care ar determina, in acceptiunea ortodoxa, caterisirea ierarhului. La o lectura mai atenta se poate observa, insa, ca nu exista decat doua astfel de argumente canonice: canoanele apostolice 45 si 46. Restul scrisorii, in afara de adresarile cuviincioase catre Prea Fericitul Daniel, reprezinta consideratii jignitoare si lipsite de orice fundament referitoare la identitatea, misiunea si importanta istorica a Bisericii Romane Unite cu Roma, Greco-Catolica. Astfel autorul aminteste de "actul necanonic al uniatiei din Transilvania", de libera partasie a IPS Nicolae la "erezia papistasa", de "cei ce au apostat de la dreapta credinta". Urmeaza apoi chintesenta intelepciunii incruntatului semnatar: "Se stie ca uniatismul si, prin urmare greco-catolicismul, a fost nu numai un atentat asupra puritatii sfintei noastre ortodoxii, ci a fost un atentat si asupra fiintei si unitatii neamului romanesc".
Al doilea articol, semnat de Domnul Dan CIACHIR, chiar daca se refera mai mult la gestul IPS Nicolae si la ratiunile care ar fi stat la baza acestuia, accentueaza totusi ca inaltul ierarh ortodox "s-a impartasit din acelasi potir cu schismaticii" si, ca sa nu incapa nicio indoiala, adauga numaidecat "adica unitii". Tot in aceeasi dinamica, "devotatul" ziarist observa si o coincidenta, sigur, dramatica: in timp ce Mitropolitul se impartasea la greco-catolici, tocmai aparuse si la Timisoara o carte consacrata taranului nasaudean Tanase TODORAN, "victima, intre atatea altele, a Uniatiei «consolidate» prin crime si prigoana bestiala de catre generalul Nikolaus Adolf Bukov".
In incheierea articolului sau, autorul aminteste, pentru ca niciunul dintre cititori sa nu uite, ca subiectul central al stralucitei sale analize l-a constituit "impartasirea cu schismaticii a Mitropolitului Nicolae".
Analiza acestor afirmatii conduce inevitabil la formularea unor concluzii referitoare la situatia in care a fost pusa Biserica Greco-Catolica de "marii" analisti ai gestului Mitropolitului Nicolae. Nu voi comenta in niciun fel impartasania inaltului ierarh ortodox - de altfel singurul in drept sa faca acest lucru este protagonistul insusi - ci ma voi opri asupra expresiilor si consideratiilor formulate de autorii citati, pentru ca nu se poate, greco-catolic fiind, sa nu te simti jignit si atacat pe nedrept de acesti asa-zisi "aparatori" ai Ortodoxiei.
A cataloga astazi Biserica Greco-Catolica drept "eretica" inseamna ignoranta si necunoasterea realitatilor istorice si teologice ale demersurilor si realizarilor de ordin ecumenic dintre Biserica Catolica si Bisericile Ortodoxe in ansamblul lor. Nici parintele Iustin PARVU si nici domnul Dan CIACHIR, semnatarii "aprofundatelor" analize, nu si-au amintit sau n-au vrut sa-si mai aminteasca, de un eveniment istoric important: ridicarea anatemelor din 1054 de catre Patriarhul Atenagoras (1949-1972) si Papa Paul al VI-lea (1963-1978) in data de 7 decembrie 1965. Reutilizarea acestor termeni, care au de fapt rolul de a agrava cu atat mai mult gestul Mitropolitului Nicolae cu cat greco-catolicii sunt asimilati cu necrestinii, ereticii sau schismaticii, ne intoarce cu secole in urma in vremuri in care, din pacate, acesta era limbajul care se folosea pentru a se justifica o atitudine sau alta. Credeam ca astfel de formulari sunt demult apuse, dar se dovedeste ca m-am inselat. Din pacate, ziarul Ziua ne ofera tot mai multe astfel de articole ce au darul de a scandaliza nu numai pe credinciosii greco-catolici, ci pe toti aceia care cunosc istoria si realitatile din cele doua mari Biserici crestine. Chiar mai mult, pentru unul dintre importantii editorialistii ai aceluiasi ziar, Domnul Victor RONCEA, chiar si participarea unui ierarh ortodox la un concert ecumenic de colinde alaturi de greco-catolici insemna un "act anti-ortodox" care ar trebui din timp prevenit [Ziua (editia nationala) din data de 9 iunie a.c.]. Consternati, ne putem intreba, mergand pe firul logicii "piosului" ziarist: oare orice apropiere dintre doi crestini de confesiuni diferite, unul greco-catolic si celalalt ortodox ar trebui prevenita la timp? Oare am uitat cu totul ceea ce ne spune Sf. Ioan Evanghelistul: "Daca cineva zice: Il iubesc pe Dumnezeu!, dar pe fratele sau il uraste, mincinos este. Pentru ca cel ce nu-si iubeste fratele pe care-l vede, nu-L poate iubi pe Dumnezeu pe Care nu-L vede. Si aceasta porunca o avem de la El: Cel care-L iubeste pe Dumnezeu, sa-l iubeasca si pe fratele sau " (1Io 4, 20-21).
Nu poate exista niciun fel de argument valabil si recunoscut din punct de vedere istoric care sa sustina afirmatia marelui duhovnic Iustin PARVU conform careia unirea de la 1700 ar fi insemnat un "atentat asupra sfintei ortodoxii … si asupra fiintei si unitatii neamului romanesc". Dimpotriva, tocmai pentru a fi salvata de la calvinizarea fortata si pierderea fiintei nationale, Biserica romaneasca din Transilvania a hotarat, in Sinoadele intrunite la Alba-Iulia, unirea cu Biserica Catolica a Romei: "E aproape de prisos sa mai amintim ca, din punct de vedere cultural, intregul veac al XVIII-lea este dominat de actul Unirii unei parti a Romanilor din Ardeal cu biserica latina [...] prin contactul cu insasi obarsia neamului nostru, cu Roma, ni s-a intarit constiinta nationala" (Eugen LOVINESCU). Concret, din perspectiva istorica "daca nu era Unirea religioasa de la 1700, nu era nici Adunarea de la Blaj de la 3/15 mai 1848, unde s-a strigat:«Vrem sa ne unim cu Tara !», si fara aceasta nu era nici Unirea de la 1918", asa cum frumos spunea primul cardinal al romanilor, dr. Iuliu HOSSU. Actul de la 1700 nu a putut fi un act "antinational" pentru ca nu exista inca afirmata o "natiune romana", in schimb cel de la 1948 de suprimare a Bisericii Greco-Catolice, cu colaborarea Ierarhiei Bisericii Ortodoxe Romane, a fost in mod evident un act anticatolic, antinational si comunist.
In incheiere, nu pot sa nu ma gandesc la perspectiva pe care astfel de afirmatii o prefigureaza. Dupa momentele dificile ale anului 1990, cand Biserica a reusit cu greu sa depaseasca toate impotrivirile, atat din partea Statului Roman cat si din partea Bisericii Ortodoxe Romane, pentru a iesi la lumina, tensiunile s-au diminuat progresiv incat, in anumite localitati, s-a ajuns la o buna si frateasca colaborare intre preotii si comunitatile de credinciosi greco-catolici si ortodocsi. Cred in continuare ca in ciuda atacurilor la adresa Bisericii Greco-Catolice venite din parte unor persoane cu atitudini ce se apropie mai mult de fundamentalism religios decat de credinta traita dupa invatatura si exemplul lui Hristos, aceste bune relatii vor continua si pe mai departe. Chiar daca gestul Mitropolitului Nicolae a insemnat pentru unii si un moment de sinceritate in ceea ce priveste atitudinea lor fundamentala fata de Biserica noastra, refuz sa cred ca intreaga Biserica Ortodoxa are aceeasi opinie eronata despre Biserica Greco-Catolica. Pericolul real, insa, il reprezinta utilizarea unor structuri mediatice de catre anumite persoane sau grupuri de persoane cu atitudini fundamentalist-ortodoxe in scopul distorsionarii adevarurilor istorice si chiar teologice, deteriorand demersurile de apropiere sincera dintre cele doua Biserici romanesti. De aceea, in fata tuturor atacurilor si jignirilor la adresa Bisericii noastre, sa ne reamintim un cuvant al Papei Ioan Paul al II-lea din Scrisoarea Apostolica la al III-lea centenar al unirii Bisericii Greco-Catolice din Romania cu Biserica Romei (nr. 7): "Drumul Bisericii Greco-Catolice din Romania nu a fost niciodata usor … . In decursul veacurilor i s-a cerut acesteia o dureroasa si grea marturie de fidelitate fata de exigenta evanghelica a unitatii. Ea a devenit astfel in mod special Biserica martorilor unitatii, ai adevarului si iubirii".
"Cine are urechi de auzit, sa auda" (Mt 11, 15).
Din incredintarea Prea Sfintiei Sale Florentin CRIHALMEANU, Episcop al Eparhiei Romane Unite cu Roma, Greco-Catolica, de Cluj-Gherla,
Pr. Dc. Daniel AVRAM
Purtator de cuvant
* * * *
Comunicatul Memorandistilor greco-catolici referitor la impartasania IPS Nicolae in cadrul unei Liturghii greco-catolice la Timisoara: http://www.greco-catolica.org/a357-La-Timisoara-s-a-intamplat-o-minune.aspx
Reactia Patriarhiei Romane vis-a-vis de acest eveniment poate fi gasita la urmatoarea adresa: http://www.greco-catolica.org/a358-Patriarhia-Romana-face-precizari-in-legatura-cu-impartasania-IPS-Corneanu-in-cadrul-unei-liturghii-greco-catolice-la-Timisoara.aspx
Pozitia oficiala a Bisericii Romane Unite cu Roma, Greco-Catolica: http://www.greco-catolica.org/a359-Comunicat-al-Bisericii-Romane-Unite-cu-Roma-Greco-Catolice-referitor-la-evenimentul-de-la-Timisoara.aspx
5 iunie 2008 - Interventia telefonica a IPS Nicolae Corneanu in care ofera lamuriri cu privire la gestul sau de a se impartasi in cadrul unei Liturghii greco-catolice: http://www.greco-catolica.org/a363-Interventia-telefonica-a-IPS-Nicolae-Corneanu-la-dezbaterea-AZEC-in-care-ofera-lamuriri-cu-privire-la-gestul-sau-de-a-se-impartasi-la-greco-catolici.aspx
5 iun 2008 - Cristian Badilita: Impartasirea mitropolitului Corneanu si caterisirea bunului simt
10 iunie 2008 - Miting la Timisoara in sprijinul IPS Corneanu
20 iun. 2008 - Intalnire de sustinere a Mitropolitului Nicolae Corneanu la Institutul Intercultural din Timisoara
25 iun. 2008 - Mitropolitul Nicolae Corneanu sustinut de episcopul romano-catolic Martin Roos
27 iun. 2008 - Cristian Badilita: 12 mirari despre "cazul Corneanu"
30 iun. 2008 - Cine sunt ierarhii eretici din Romania anului 2008?
3 iul 2008 - Clerul ortodox timisorean, alaturi de IPS Nicolae Corneanu
9 iul 2008 - Decizia Sinodului BOR: IPS Corneanu si PS Sofronie au fost iertati