Home : Stiri : 2008-07-09
Doriti sa primiti pe e-mail noutati de pe site? Aflati mai multe aici!

PF Daniel: Sa pastram unitatea de credinta si disciplina canonica ortodoxa, dar si pacea dintre culte

09.07.2008, Bucuresti - Patriarhia.ro Afisari: 9551   Tipareste articol     Trimite acest articol pe e-mail
Sinodul BOR - 8-9 iulie 2008
Sinodul BOR - 8-9 iulie 2008

Cuvantul Preafericitului Parinte Patriarh Daniel al Romaniei
la deschiderea lucrarilor sedintei Sf. Sinod, 8 iulie 2008

Mare dar este si multa bucurie aduce unitatea sau comuniunea frateasca in Biserica. Dar cand aceasta slabeste se produce tulburare si intristare. De aceea, Sfantul Apostol Pavel indeamna: "paziti unitatea Duhului, intru legatura pacii. Este un trup si un Duh, precum si chemati ati fost la o singura nadejde a chemarii voastre; este un Domn, o credinta, un botez, un Dumnezeu si Tatal tuturor, Care este peste toate si prin toate si intru toti" (Efeseni 4, 3-6).

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, fiind direct raspunzator in fata lui Hristos si a Bisericii Sale Ortodoxe sobornicesti (vezi Tomosul de autocefalie a Bisericii Ortodoxe Romane din 1885), are multe atributii si responsabilitati, dar prima si cea mai mare dintre toate este pastrarea unitatii de credinta si a comuniunii cu Biserica ortodoxa universala, dupa cum se spune in Statutul pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane (articolul 14, a si b): "Sfantul Sinod pastreaza unitatea dogmatica, liturgica si canonica in Biserica Ortodoxa Romana, precum si comuniunea cu intreaga Biserica Ortodoxa; examineaza orice problema de ordin dogmatic, liturgic, canonic si pastoral-misionar, pe care o solutioneaza in conformitate cu invatatura Bisericii Ortodoxe si hotaraste, potrivit Sfintelor Canoane, asupra problemelor de orice natura".

Dupa despartirea Bisericilor de Rasarit si de Apus din anul 1054, au avut loc unele incercari de refacere a unitatii crestine dintre Biserica Greaca si Biserica Latina, dar aceste incercari au esuat pentru ca au fost motivate mai mult politic decat pur bisericesc si nu s-au bazat pe un dialog teologic si spiritual profund. Ca urmare, secole de-a randul cele doua Biserici s-au acuzat reciproc de schisma, in timp ce o mare parte din Bisericile Ortodoxe din Rasarit au intrat sub stapanirea musulmana iar, mai tarziu, in secolul al XVI-lea, Biserica Latina papala a fost zguduita in interior de noile invataturi si dezbinari aduse de reformatorii protestanti. La certurile bisericesti ale crestinilor din Rasarit cu cei din Apus s-au adaugat astfel razboaie religioase intre catolicii si protestantii din Apus.

Dezbinarile lor din Europa au fost apoi "exportate" si in alte continente ca Africa, Asia si America, odata cu expansiunea coloniala si cu inmultirea misiunilor crestine europene in alte regiuni ale lumii. Insa dezbinarile, certurile teologice si ura confesionala au contribuit mult la slabirea credintei crestine in Europa si a credibilitatii Bisericii in societate, facilitand aparitia si dezvoltarea unor curente filosofice si politice anticlericale, anticrestine si antireligioase, mai ales in timpul aparitiei ideologiilor iluministe din secolele XVII-XVIII si apoi a celei comuniste (sec. XIX-XX). Scandalul dezbinarilor a pricinuit in mare masura secularismul modern si indiferentismul religios.

Ca remediu, a fost nevoie urgenta, la inceputul secolului XX si mai ales dupa fiecare razboi mondial, ca toti crestinii care s-au certat intre ei secole de-a randul, desi in acelasi timp predicau toti Evanghelia iubirii lui Hristos si marturiseau in cult credinta lor in Biserica cea una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca, sa-si schimbe modul lor de-a se comporta unii cu altii. Asa a aparut o noua orientare, numita miscarea ecumenica, adica miscarea de refacere a unitatii vizibile a crestinilor din intreaga lume (oikumene), miscare primita cu entuziasm atunci, slabita si adesea contestata azi datorita unor slabiciuni si esecuri ale sale.

Astfel, ca urmare a noului spirit ecumenic, s-a trecut de la polemica la dialog; de la confruntare la cooperare si ajutorare frateasca; de la a prezenta mai intai deosebirile la a sublinia mai intai ceea ce e comun. S-a trecut de la ura confesionala reciproca la respectul reciproc. Asa se face ca daca secole de-a randul Biserica Ortodoxa si Biserica Romano-Catolica s-au acuzat reciproc, ca fiind "Biserica schismatica", acum au inceput sa se considere "Biserici surori". Desigur, se are in vedere mai ales faptul ca cele doua Biserici au impreuna sapte Sfinte Taine, multi Sfinti comuni in calendar, organizare eclesiala similara condusa de episcopat sacramental, monahism, arta si muzica sacra si altele.

In anul 1965, au fost ridicate anatemele reciproce din 1054, de catre Patriarhul Ecumenic Athenagoras I si Papa Paul al VI-lea. De asemenea, au fost initiate dialoguri teologice internationale in care diferentele dogmatice sunt discutate mai mult amabil decat polemic. In plus, pe langa schimbul de burse oferite studentilor, se manifesta multa disponibilitate din partea Bisericii Romano-Catolice si a celorlalte Biserici din Occident de-a imprumuta lacasuri de cult noilor parohii ortodoxe din Europa occidentala, care n-au posibilitati financiare de a-si zidi biserici proprii etc.

In acest context nou, de fratietate crestina binevoitoare, constatam insa si o slabire progresiva a disciplinei canonice ortodoxe privind comportamentul liturgic al ortodocsilor fata de alti crestini, mai ales fata de romano-catolici si greco-catolici, acestia fiind mai apropiati de ortodocsi, din punct de vedere dogmatic, liturgic si canonic. Asa se explica faptul ca in Orientul Apropiat crestini ortodocsi se impartasesc uneori in biserici catolice, iar crestini catolici primesc Euharistia in biserici ortodoxe, cu ingaduinta ierarhilor lor, motivand ca, intrucat traiesc intr-un context majoritar musulman, crestinii trebuie sa arate mai multa fratietate si comuniune intre ei.

In Biserica Ortodoxa din Polonia, preoti ortodocsi savarsesc impreuna cu preoti romano-catolici Sfanta Taina a Cununiei cand mirele sau mireasa este catolic sau catolica. In Biserica Ortodoxa Rusa, romano-catolicii au primit Euharistia ortodoxa in timpul regimului comunist cand comunitatile catolice nu aveau preoti, iar in anul 1997 si in anul 2000 Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, mai ingaduitor decat Biserica Greaca, a hotarat ca este posibila primirea catolicilor in Ortodoxie fara repetarea Botezului si nici macar remirungere, ci doar printr-o declaratie de pocainta, recunoscandu-se astfel implicit Sfintele Taine savarsite in Biserica Romano-Catolica.

In Europa Occidentala, adesea si mai rar in Romania, unii ierarhi ortodocsi au oferit Sfanta Euharistie unor clerici si credinciosi greco-catolici, mai ales ca in 1948, credinciosilor greco-catolici primiti in Biserica Ortodoxa Romana nu li s-a mai administrat Taina Mirungerii, iar preotii greco-catolici n-au fost rehirotoniti.

La randul lor, unii episcopi si preoti romano-catolici sau greco-catolici ofera impartasania catolica unor credinciosi ortodocsi. Desigur, cand un cleric sau un ierarh ortodox se impartaseste intr-o biserica romano-catolica sau greco-catolica, disciplina canonica sacramentala ortodoxa se slabeste si mai mult.

La astfel de gesturi de mare indrazneala, ingaduinta sau iconomie, motivate fie pastoral, fie ecumenic sau chiar prozelitist, reactioneaza clericii si credinciosii mireni ortodocsi cunoscatori si implinitori ai disciplinei traditionale, dar mai ales monahii atoniti preocupati de observarea stricta a disciplinei canonice (mai severa in spatiul eclesial grecesc, decat in cel rusesc sau romanesc), refuzand orice pogoramant pastoral sau ecumenic in cele sfinte. De ce? Pentru ca asazisa "intercomuniune" estompeaza diferentele dogmatice dintre Biserica Ortodoxa si Biserica Romano-Catolica si slabeste unitatea de credinta ca baza unica a refacerii comuniunii dintre cele doua Biserici. Ce rost are, de fapt, o Euharistie comuna, daca Bisericile raman in continuare despartite din punct de vedere dogmatic si canonic? Confuzia aceasta nu poate fi o baza solida a comuniunii eclesiale adevarate.

Ce este de facut in fata acestei probleme? Este necesara o reafirmare a principiului fundamental al eclesiologiei ortodoxe si implicit al ecumenismului ortodox, si anume ca Sfanta Euharistie nu este un mijloc sau o etapa spre unitatea crestina eclesiala, ci manifestarea cea mai intensa a unitatii Bisericii, incoronarea ei.

Aceasta este invatatura Sfintilor Apostoli, a Sfintilor Parinti si a teologilor ortodocsi contemporani fideli traditiei Bisericii nedespartite. In acest sens, intr-o carte purtand titlul semnificativ: Pentru un Ecumenism Ortodox, publicata in editura Athos, Pireu, 1976, Parintele Dumitru Staniloae scria: "Pentru Biserica Ortodoxa intercomuniunea care separa comuniunea euharistica de unitatea de credinta si de unitatea Bisericii este de neconceput. Mai corect spus, aceasta este un pericol de dizolvare a Bisericii, a unitatii de credinta si de incetare a Euharistiei".

Am citat aceasta clarificare teologica a Parintelui Staniloae folosind Scrisoarea trimisa noua, in data de 4 iulie 2008, de Toti reprezentantii si intaistatatorii celor douazeci de Sfinte Manastiri ale Sfantului Munte Atos adunati in sinaxa (nr. de inreg. F 2/7/1541, Careia, 20-6/3-7-2008), acestia fiind foarte preocupati de pastrarea disciplinei canonice ortodoxe in privinta comuniunii euharistice in raport cu alti crestini.

Prin urmare, este necesar ca Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane sa reafirme, pe baza legaturii dintre unitatea de credinta si unitatea Bisericii, ca nu este permis niciunui cleric sau mirean ortodox sa primeasca impartasirea euharistica in alta Biserica decat cea Ortodoxa, iar cei ce au facut aceasta sa nu o mai repete.

Totusi, prin aceasta masura de disciplina canonica ortodoxa, nu dorim sa defaimam sau sa tratam cu aroganta si dispret pe ceilalti crestini, sau sa intrerupem dialogul teologic si cooperarea practica in domeniul social-caritabil, ci dimpotriva, consideram ca, printr-un dialog teologic sincer si profund, pot fi redefinite dogmele care separa Biserica Romano-Catolica de cea Ortodoxa. In acelasi timp, este necesar ca ortodocsii clerici, monahi si mireni sa nu foloseasca cu usurinta si patima cuvinte grele ca "erezie" si "eretici", "apostazie" si "tradare", la adresa altor ortodocsi sau la adresa altor crestini, deoarece adesea sub pretextul ca salvam Ortodoxia ne uratim sufletul, intrucat despartim dreapta credinta de iubirea crestina smerita. Uitam ca de fapt trebuie sa "tinem adevarul in iubire" (Efeseni 4, 15), sa aparam si sa promovam "credinta lucratoare prin iubire" (Galateni 5, 6), dupa cum ne invata Sfantul Apostol Pavel.

Ierarhii Sfantului Sinod ca Parinti arhipastori trebuie sa vegheze la mantuirea celor pe care-i pastoresc (cf. Fapte 20, 28; 1 Tesaloniceni 5, 1213; Evrei 13, 17), avand datoria sfanta de-a invata pe cei nestiutori, de-a indrepta pe cei ce gresesc, de-a ridica pe cei cazuti, de-a vindeca pe cei raniti sufleteste, de-a ierta pe cei ce se pocaiesc, pentru ca toti sa dobandim mantuirea in Hristos, Capul Bisericii (Efeseni 1, 22-23) si Mantuitorul lumii.

Biserica Ortodoxa Romana a fost totdeauna pasnica, a convietuit secole de-a randul cu oameni de alte etnii si convingeri religioase, aparand dreapta credinta fara sa umileasca pe altii. Biserica noastra, stie de asemenea, sa respecte legile Romaniei de azi care interzic defaimarea si invrajbirea dintre culte promovand respectul reciproc dintre ele (vezi Constitutia Romaniei - articolul 29, alin. 2 si 4 , si Legea cultelor - art. 13).

Iar pentru ca in urma cu doua zile (6 iulie 2008) a avut loc in America de Nord un mare eveniment, si anume unirea, dupa 60 de ani de despartire, a celor doua Eparhii Ortodoxe Romanesti intr-o singura Mitropolie Ortodoxa Romana in comuniune directa cu Patriarhia Romana, sa dam slava lui Dumnezeu si sa felicitam pe toti cei ce au contribuit la realizarea acestei lucrari sfinte si aducatoare de bucurie in comuniune frateasca.

In incheiere, mai dorim sa spunem ca intrucat Sfantul Sinod are pe ordinea de zi si alegeri de noi episcopi, este necesar ca in aceste alegeri sa cautam binele comun al Bisericii, tinand seama si de rezultatul consultarii clerului si credinciosilor dintr-o eparhie, care trebuie considerati ca fiind impreuna-lucratori cu noi in viata si misiunea Bisericii noastre in societate.

De asemenea, Sfantul Sinod este chemat ca in duh de parinteasca purtare de grija, sa adopte masuri concrete de ajutorare a parohiilor sarace si sa intensifice activitatea social-filantropica in societatea romaneasca.

Rugam pe Atotmilostivul Dumnezeu sa ne ajute ca in duh de responsabilitate parinteasca si de comuniune frateasca sa lucram si noi in aceste zile spre slava Preasfintei Treimi si binele Bisericii.

+ DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Sursa: Basilica.ro

Alte articole asociate cu acest articol pe categorii:

Categoria: Sinoade ale BOR
Comentarii
11.07.2008 10.07.2008.....nelamuritul de Ioan Marinoiu
PF.Daniel:in cuvantare Sf.Sale in Sf Sinod al BOR,din 8-9 Iulie.2008 aminteste de indemnul Sf.Apostol Pavel "paziti unitatea Duhului,intru legatura"pacii...Cristos a lasat lumii prin Sf.Apostolii Petru si Pavel o singura credinta,"credinta crestina".Numele de Biserica catolica vine din greceste: Katolike ekklesia care inseamna biserica universala Dogma catolica dateaza din anul 33 lasata de Cristos.Episcopii rasariteni numiti de imparati nu UNSI de urmasul Sf Petru si Pavel,la Conciliul Calcedonia si de la Niceia in anul 451 au impus cu forta dogma ortodoxa lor

(http://www.ccel.org/s/schaff/history/3_ch09.ht m) faptul ca ortodoxia apare abia in secolul IV, arata crestinii de rasarti s-au rupt de Biserica universala, ceia ce inseamna ca crestinii de rasarit ortodocsii sunt "eretici si sectari".
Afirmatia ca Sf,Sinod al BOR sub PF Daniel urmareste se lrgimitizeze ortodoxia. numin-du-o Biserica ortodoxa universale. Pai, daca este universala dupa traducerea greceasca ortodoxia este catolica.dece atat ura. In alte ordine de idei romanii ardeleni s`a intors la biserica universala atunci de unde atat ura impotriva greco-catolicilor, Si cu ce a grestit IPS Nicolae Corneanu si credinciosii care se impartasesc la greco-catolici Daca nu erau greco- catolici romanii ar fi vorbit in prezent limba greaca sau ruseasca. Ma opresc aici fara a pune ca Biserica mea, ortodoxa,merge pe cale grasita, nu este biserica romaneasca ci greco-slavona. subjugata Moscovei.

22.01.2009 Sf. Scriputra de ioan
Toate raspunsurile se afla acolo unde Cuvântul explica tot, adica în Sf. Scriptura. Afirmatii multe dar fara baze scripturistice. Studiati Cuvântul si El va va ilumina. Nu vorbiti de la voi si in numele vostru caci tot ce vorbiti se va intaorce împotriva voastra
Posteaza comentariu
Nume sau nick-name:*
Adresa de e-mail:*      
Titlu comentariu:*
Comentariu:*
* - toate campurile sunt obligatorii

Versetul Zilei
Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica mea si portile iadului nu o vor birui. Si tie iti voi da cheile imparatiei cerurilor, si orice vei lega pe pamant legat va fi legat si in ceruri, si orice vei dezlega pe pamant dezlegat va fi si in ceruri. (Mt. 16, 18-19)
Abonament:
Stiri aleatorii
15.06.2013 Biserica Seminarului greco-cat...
In dimineata zilei de 14 iunie, orele 10.00, Parohia Ortodoxa "Sfantul Gheorghe" din Oradea a retroc... citeste »

04.06.2013 Sinodul Bisericii Greco-Catoli...
Proiectul de lege 253/2013 initiat de deputatul si vicepresedintele PDL Ioan Oltean impotriva Bi... citeste »

M E M O R A N D U M
catre Statul Roman
al credinciosilor
greco-catolici
din Romania
si din intreaga lume




25895608