In Vietile sfintilor, pe 22 iulie, despre Maria Magdalena se spun urmatoarele lucruri: "Fiind bantuita de patimi si de duhuri necurate, ea ducea o viata de desfrau si ticalosie. Auzind insa de Hristos, in sufletul ei s-a nascut, ca o flacara sfioasa, nadejdea ca va fi izbavita. (...) Maria Magdalena a fost pacatoasa care a uns cu mir picioarele Domnului, in casa lui Simon Leprosul; era una si aceeasi persoana cu Maria, sora lui Lazar." Vulgata "traditionala" propune un portret foarte "colorat" al personajului: desfranata "profesionista"; s-a convertit si L-a urmat pe Isus; a spalat cu lacrimi picioarele Acestuia inaintea Cinei de taina; ar fi fost sora insasi a lui Lazar; conform celei mai generoase traditii, perpetuate si de toate ecranizarile moderne, ea ar fi fost femeia adultera salvata in extremis de lapidare. Romanul lui Dan Brown, Da Vinci Code, propune o cu totul alta versiune, prelungind unele scenarii gnostice din Antichitate: Maria Magdalena ar fi fost sotia legitima a lui Isus, care s-ar fi refugiat in Occident dupa Rastignire. Iata doua mituri care nu au nici o justificare in textele evanghelice.

Sa parcurgem cu atentie Noul Testament! Toti evanghelistii sunt de acord asupra catorva elemente: Maria din Magdala, sau Magdaleana, facea parte din grupul discipolilor galileeni, impreuna cu alte femei; ea a fost printre putinii ucenici care l-au insotit pe Isus in timpul agoniei si in clipa mortii; a fost martorul privilegiat al Invierii: primul personaj caruia Isus i se arata in drumul Lui de la iad la rai. Fragmentul esential despre personajul nostru se afla in Luca 8,1-3: "Cei doisprezece [erau] cu El, si cateva femei care fusesera vindecate de duhuri rele si de slabiciuni: Maria, cea numita magdaleana, din care iesisera sapte demoni, si Ioana, femeie a lui Chouza, epitrop al lui Irod, si Suzana si multe altele, care-i slujeau din averile lor." Din acest pasaj rezulta ca avem de-a face cu o "doamna" de familie foarte buna, provenind probabil din nobilimea galileeana; una din codiscipolele sale, Ioana, era nici mai mult nici mai putin decat sotia unui inalt functionar la curtea regelui Irod; dincolo de rang, aflam ca era o femeie instarita; isi pusese averea in slujba comunitatii din jurul lui Isus, devenind implicit "diaconita" (acesta este verbul grecesc din text); in fine, Luca ne mai spune ca dintr-insa "iesisera sapte demoni". Aceasta ultima informatie a dus la infierarea Mariei din Magdala ca prostituata, posedarea fiind echivalata, in mod nelegitim, cu viciul. Or, posedarea, in imaginarul vremii, nu are de-a face cu etica, ci cu patologia. Un om posedat este un om bolnav, nu un desfranat. E absurd sa vezi intr-o femeie de rang inalt, cu o avere substantiala, o prostituata oarecare.

De altfel, nici un evanghelist n-o eticheteaza ca atare. Exista totusi, in cadrul evangheliilor, cateva aluzii, care ar putea sta la originea mitului "Maria Magdalena" perpetuat de traditie. Scena capitala este asa numita unctio Bethaniae, ungerea lui Isus cu parfumuri (nu cum smirna, cum se afirma indeobste, ci cu parfumuri). Aici, relatarile evanghelistilor difera si trebuie citite "cu penseta". Matei si Marcu vorbesc despre o femeie oarecare intrand in casa lui Simon si turnandu-i lui Isus parfum peste par. Luca insa vorbeste clar despre o pacatoasa (hamartolos), celebra in oras, nenumita, care intra in casa unui fariseu pe nume Simon, si-i toarna lui Isus parfum peste picioare, dupa ce i le spala cu lacrimi si i le sterge cu parul despletit (cap. 7). In capitolul imediat urmator (cap. 8), descriind comunitatea din jurul lui Isus, Luca pomeneste despre Maria din Magdala, "din care iesisera sapte demoni". Conexiunea dintre cele doua personaje, prostituata din casa lui Simon, si Maria din Magdala, pare sugerata, dar identitatea lor nu este afirmata explicit. La randul sau, Ioan fixeaza scena ungerii in Betania, iar femeia care savarseste ritualul este Maria, sora lui Lazar, cel inviat din morti.

Prin urmare: Luca sugereaza o posibila, chiar daca nu explicita, coincidenta intre femeia pacatoasa, care se pocaieste spaland picioarele lui Isus, si Maria Magdalena, in vreme ce Ioan vorbeste clar despre Maria din Betania. Contopirea explicita a celor trei personaje -- Maria Magdalena, Maria din Betania si femeia pacatoasa -- va fi savarsita abia in secolul al VI-lea, de catre Papa Grigore cel Mare, in doua omilii despre Evanghelii (25 si 33). Pana la el Parintii au fost atenti sa le decanteze trasaturile.

Asadar, cine a fost cu adevarat Maria Magdalena? Conform evangheliilor, nici prostituata, nici sotie a lui Isus.

Cristian Badilita
www.cristianbadilita.ro

*   *   *   *

Prin bunavointa dl. Cristian Badilita am primit textul de mai sus, care reprezinta un rezumat al unui studiu publicat in ultimul sau volum "Glafire. Noua studii biblice si patristice" aparut la editura Polirom. Mai multe informatii despre volum gasiti aici.

Articole de acelasi autor:

28 iul 2008 - "Ereziile" catolice revizitate de un istoric crestin ortodox (2): Imaculata Conceptiune, Infailibilitatea Papei, Purgatorul
20 iul. 2008 - "Ereziile" catolice revizitate de un istoric crestin ortodox (1): Filioque 
09 iul. 2008 - Cristian Badilita despre decizia BOR: Inapoi in caverna
05 iul. 2008 - Cristian Badilita: Prejudecati ortodoxiste fara leac?
27 iun. 2008 - Cristian Badilita: 12 mirari despre "cazul Corneanu"
05 iun. 2008 - Cristian Badilita: Impartasirea mitropolitului Corneanu si caterisirea bunului simt