Episcopul oradean Samuil Vulcan (1806-1839) este una din personalitatile proeminente ale Bisericii Romane Unite cu Roma, Greco-Catolica si ale culturii romanesti, cu deosebire din nord-vestul Transilvaniei.

Evocandu-l azi, la 250 de ani de la nastere, simtim nevoia sa reamintim adevarul marturisit de N. Iorga: "In Ardeal nu e un manunchi, ci o pleiada, nu e un predicator in pustie, cu cativa ucenici razleti, ci profeti serbatoriti se incunjura de ucenici intelegatori si devotati, cari repeta cuvantul auzit, il talcuiesc pentru altii, scot dintr-insul adevaruri noua […] De aceia curentul (Scoala Ardeleana, n.n.) nu inceteaza, nu slabeste "(George Ivascu, "Istoria literaturii romane 1", Ed. Stiintifica, Bucuresti,1969, p.297).

Din randul acestora face parte si Episcopul Samuil Vulcan. Si daca adesea in istoria noastra s-a simtit o anumita ambiguitate, o oscilatie intre Orientul bizantin si Occidentul european, prin Biserica Greco-Catolica si produsul ei, Scoala Ardeleana, prin care Romania a intrat in Europa, privirile s-au indreptat numai spre Roma, de care ne simtim legati prin origine, spiritualitate, Biserica si limba. Samuil Vulcan este un reprezentant al acestor idei si idealuri si esenta spiritului european si-a pus pecetea pe intreaga lui viata si activitate.

Samuil Vulcan s-a nascut la Blaj, la 1 august 1758, intr-o familie saraca si umila. Tot la Blaj a urmat liceul la terminarea caruia va deveni student al "Facultatii de Filozofie" din Oradea. Studiaza in continuare Teologia la Institutul "Sf. Barbara" din Viena, dar si la institutele din Agria si Lemberg. Grija pentru un cler temeinic pregatit s-a manifestat in Biserica noastra imediat dupa Unirea de la 1700, cand Episcopul Atanasie Anghel nu mai admite sa fie hirotoniti preoti de catre alti episcopi "unde afara de cetit si de cantare nu se poftia alta invatatura". Astfel, la inceputul secolului al XIX lea, un om exigent ca Petru Maior afirma cu satisfactie despre preotii nostri : "toti sunt invatati si intru stiinta teologiceasca procopsiti". Avand in vedere toate acestea, nu suntem surprinsi ca Samuil Vulcan a fost ales ca profesor de limba romana al viitorului imparat Francisc I si consilier intim al imparatului.

Devenit preot, Samuil Vulcan este numit prefect de studii si vicerector al seminariilor din Viena si Agria. In 1792, anul in care se deschide la Oradea "Seminarul Roman Unit", Episcopul Ignatie Darabant il cheama pe Samuil Vulcan la sine numindu-l, la inceput canonic, si in scurt timp vicar general. Ignatie Darabant este Episcopul care a inceput zidirea Catedralei "Sf. Nicolae" si care, la moartea sa, si-a lasat intreaga avere pentru terminarea constructiei si burse pentru studentii teologi. Cei doi au lucrat impreuna si Samuil Vulcan s-a bucurat de valoroasa experienta in conducerea Episcopiei a predecesorului sau, dar si acesta a recunoscut noua forta a tanarului preot care i-a atras atentia prin "figura impunatoare, cu trasaturi severe si gesturi disciplinate, incununata de aristocratia unei culturi bogate, om cu solide resorturi de ordin moral…".

Format in Biserica Apuseana, Samuil Vulcan este cult, vorbeste in mod curent romana, germana, franceza, italiana, maghiara, probabil si polona, si limbile clasice, ebraica, latina si greaca. Pretuia virtutile morale, cu deosebire omenia, curajul, rabdarea si barbatia in fata mortii, si considera ca nu este suficient sa nu faci raul, ci trebuie facut binele in folosul societatii. Doctrina lui se bazeaza pe doi piloni: primul, credinta in Dumnezeu, in Biserica Sa si in efortul pentru catolicizare, pentru romani insemnand revenirea in Biserica Catolica de care "au fost rupti in veacurile trecute si care le garanteaza propasirea lor morala si culturala". Al doilea pilon, culturalizarea poporului.

Un lucru esential trebuie insa retinut: mediul in care a intrat S. Vulcan odata cu venire lui la Oradea. Episcopul Ignatie Darabant era prieten si adept al corifeilor Scolii Ardelene si al idealurilor acestora. Cum Oradea era locul in care se intalneau diligentele dinspre Ardeal spre Buda si dinspre Buda spre Ardeal, personalitati de seama erau oaspeti ai Episcopului: "Sincai cu temperamentul sau tumultos si franc" sau Clain "cu vorba domoala si fantezie retinuta" - "la Oradea s-a pastrat si valorificat pentru prima data "Hronica romanilor" a lui Gheorghe Sincai.

La 25 octombrie 1806, dupa moartea Episcopului Ignatie Darabant, Samuil Vulcan este sfintit Episcop pentru Dieceza de Oradea. Este timpul cand, dincoace de Carpati, Biserica Greco-Catolica, animata de ideea "reinvierii natiei prin cultura", este angajata in spiritul iluminist iosefinist in construirea de biserici si inzestrarea lor cu carti bisericesti in limba romana, cu infiintarea de scoli chiar in catunele indepartate, cu pregatirea temeinica a preotilor si a invatatorilor si raspandirea culturii in popor, cu traducerea si tiparirea de carti in limba romana cu litere latine, care apar neintrerupt sub teascurile tipografiilor din Blaj si Buda. Acesta este si timpul realizarilor "masive, erudite […] ale luceferilor Scolii Ardelene".

Inainte de alegerea noului Episcop, dupa moartea lui Ignatie Darabant, Samuil Micu Clain spunea: "De-ar da Dumnezeu Bisericii din Oradea ca episcop un om iubitor de eruditie si de invatatura, care sa sprijine cultura si stiinta neamului nostru". Alegerea lui Samuil Vulcan avea sa implineasca toate sperantele.

Centrul de lumina al tuturor marilor realizari pentru Biserica, cultura si poporul roman va deveni Curtea Episcopala din Oradea. Samuil Vulcan a stiut sa se inconjoare de canonici exceptionali, preoti eruditi si cu o receptivitate uimitoare. E suficient sa amintim pe Ioan Corneli care ii va fi sfatuitor, pe Alexandru Dobra care va deveni Episcop al Diecezei de Lugoj, sau pe Ioan Alexi, autorul unei apreciate gramatici romanesti. Dieceza de Oradea a cunoscut sub pastorirea Episcopului Samuil Vulcan o dezvoltare remarcabila. Episcopul reuseste sa obtina alipirea a 72 de parohii romanesti, din Satu Mare si Maramures – de la Episcopia Muncaciului. Prin zelul sau apostolic in fiecare an au crescut parohiile Diecezei si credinta. Mergand pe linia lui Darabant, cultiva prietenia cu Samuil Micu, Gh. Sincai si P. Maior, corifeii Scolii Ardelene. Prin prezenta, grija si intelepciunea lui Samuil Vulcan, acestia au cunoscut, la Oradea, dragostea si intelegerea si au fost ajutati si incurajati sa-si realizeze proiectele. Cu ajutorul moral si material al Episcopului s-a tiparit primul dictionar al romanilor, "Lexiconul" de la Buda (1825), in buna parte opera lui Samuil Micu, care mentiona atunci: "Sa scriu aceasta carte m-a indemnat dragostea pentru cultura si stiinta neamului meu, ca sa aiba si el un dictionar, de care nici o natie nu e lipsita…". Vulcan creeaza la Episcopie "un adevarat institut de documentare pentru toate problemele vietii romanesti" in care biblioteca personala a Episcopului "constituie intaiul institut stiintific romanesc" avand ca obiectiv "patrunderea in trecut si faurirea pe viitor a drumurilor de inaltare ale neamului". Astfel, Episcopul Vulcan formeaza la Oradea "un fel de academie, cea dintai academie de studii privitoare la trecutul romanesc". Despre Episcopul Samuil Vulcan, Nicolae Iorga va spune: "El a servit aici o misiune, careia si-a jertfit tot ce-a avut mai bun intr-insul".

In ceea ce priveste invatamantul, Episcopul Vulcan "avea credinta fanatica si persistenta" ca scoala si cartea "pot face minuni" si acest miracol il dorea la romani. Preocuparea pentru scolile confesionale satesti cat si pentru "Seminarul Teologic" este permanenta, dar Episcopul dorea mai mult, dorea o scoala care sa se identifice cu viata neamului sau. Aceasta avea sa fie gimnaziul din Beius deschis in toamna anului 1828: "Care lucru cu ajutorul lui Dumnezeu si cu Preainalta ingaduinta a Preainaltului Imparat care acum stapaneste, l-am savarsit cu mare cheltuiala in episcopescu oras Beius…" (Azi, Liceul "Samuil Vulcan"). Si scoala din Beius avea sa fie una din "fantanile darurilor" pe care Biserica Greco-Catolica o oferea tuturor, indiferent de confesiune "pentru toti fiii nostri…dupa putinta sa li se franga sfanta paine si a-i cuprinde la invatatura".

Cu dragoste si intelepciune crestina Episcopul Samuil Vulcan a imbratisat cauza ortodocsilor aradeni, intervenind la Curtea Vieneza si ajutand cu bani proprii infiintarea "Preparandiei Ortodoxe" (1812) din Arad in vederea dezvoltarii unei vieti culturale romanesti in aceasta localitate complet dependenta de "Biserica Sarbeasca". Pana la Samuil Vulcan toti episcopii din Arad erau sarbi. Episcopul oradean ii sprijina pe Moise Nicoara si pe apropiatii lui sa aduca in scaunul episcopesc ortodox din Arad primul episcop roman. Ajutorul acordat Bisericii Ortodoxe nu se limiteaza la situatiile amintite, a fost continuu si recunoscut la vremea aceea. Peste ani insa, dr. Iacob Radu in cartea sa, "Samuil Vulcan, Episcopul roman unit al Orazii Mari (1806-1839) si Biserica Ortodoxa Romana", constata cu tristete ca "se vede micimea de suflet a acelor frati din zilele noastre, care ajungand prin fericita mutare a vremurilor sa vada dupa vorba Episcopului Vulcan 'stricata cetatea rautatii', si sa se afle dansii in situatie mai favorabila, in loc de ajutor si mangaiere, goane si hula au pentru fratii lor".

Episcopul Samuil Vulcan s-a stins din viata in Palatul Episcopal din Oradea la 25 decembrie 1839 si a fost inmormantat in cripta Catedralei"Sf. Nicolae".

Aniversarea celor 250 de ani de la nasterea Episcopului Samuil Vulcan este un eveniment care ne permite sa-i privim in toate dimensiunile viata si opera. Incercam durerea de a sti risipita, prin suprimarea Bisericii noastre in 1948, "Biblioteca Diecezana", realizata cu multe jertfe, care cuprindea manuscrisele operelor corifeilor Scolii Ardelene si alte nenumarate valori. Redescoperim insa in Samuil Vulcan un preot, un Episcop si un om a carui viata este o pledoarie pentru solidaritatea in bine si continua daruire "recunoscatorilor si nerecunoscatorilor", singura modalitate pentru a duce neobosit "lupta cea buna a vietii".

Biroul de presa al Episcopiei Romane Unite cu Roma, Greco-Catolica Oradea